marți, 26 mai 2009

Tampenii.


Am sa traiesc in ciudatenia mea toata viata.Pentru ca nu cred ca am sa pot scapa de asa ceva.Azi mi'am dat seama,ca am destule 'probleme' cretine si incapatanari.Printre astea:

Cand merg pe strada,aleg un anume drum,parte a strazii,mod de a traversa si o anumita viteza a mersului.Toate astea,inconstient.Iar din momentul in care am intrat in 'ritm' nu imi schimb niciodata viteza mersului pe un anumit drum care poate fi mai lung dar eu nu o voi lua pe scurtatura niciodata.Merg intotdeauna pe partea pe care am mers prima data,si nu imi schimb directia nici daca vrea o masina sa ma calce.Pe unele strazi,indiferent de dispozitie,merg incruntata,sau pe altele cu o moaca zambitoare.Si toate astea tin de starea pe care o aveam cand am ajuns pe acea strada.

Alta chestie destul de comuna de altfel,e ca imi este teribil de frica si de cea mai mica musca posibila.Ca ieri spre exemplu,cand m'au invadat pe la 3 noaptea o sumedenie de muste mici.Din momentul ala,am mutat toata camera mea in sufragerie si incremenisem de frica pe hol uitanduma la cat de multe erau.In sfarsit,marele curaj al meu a fost sa iau fixativul si sa incerc sa le omor cu el.Nu stiu daca au plecat din cauza fixativului sau din cauza tipetelor mele isterice.

Incapatanarea mea cea mare este telefonul.Nu renunt la telefon nici o clipa.Il iau peste tot cu mine si as raspunde la el chiar daca as avea corpul sfasiat de lupi.

Am o maree problema in a intelege cele mai simple lucruri.Nu le pot intelege.Si din cauza asta,mereu tind sa ma complic in tot ce fac.Gen,de ce sa alegi lucrurile simple si comune?Mai bine le alegi pe cele complicate si deosebite,chiar daca uneori iti vine sa te dai cu capu de pereti.

Mai sunt si intr'o oarecare masura paranoica.Odata ce raman cu frica de ceva sau cineva,la cea mai mica treaba incep sa fabulez despre tot soiul de tampenii,de care intr'un final ajung sa fiu convinsa.

Sunt incapabila sa fac cafea.Numai frappe.

Ma rog.M'am gandit eu la toate astea azi ca nu aveam ce face pe drum.Ma gandeam ca lumea ma crede tacanita pentru ca ador arta morbida sau vulgara.Oamenii astia obisnuiti nu pot vedea frumosul in macabru si vulgar.Unii chiar nu'l inteleg pe Cioran.Cum sa nu'l intelegi?In fine,eu sunt aia care si'a fotografiat sangele in WC pentru ca se intinsese de'a dreptul genial.Ma rog,voi ma credeti bolnava si o anumita persoana s'ar uita la mine dandu'se un pic la oparte spunand.."DUDE.." si un eventual "WTF".

Si peste asta,cand o colega asculta o asa-numita muzica de relaxare..ma gandeam cum sa te poti relaxa pe asa ceva(era o casutareala).Gen,nu stiu dar daca nu e nici o chitara sau o oracaiala sau un solo nu ma pot relaxa!Anyway..

Mi'am adus aminte de luna trecuta si eram oarecum amazed ca pot sa imi asum riscuri foarte mari.E si asta un lucru bun ..

Asa si mai sunt 30 de zile pana fac 17 ani si probabil ca o sa ma simt jalnic.De fapt,ma simt cu totul jalnic de acum.Si aberez aici tampenii ca sami ocup timpul pentru ca pur si simplu NU AM CE FACE.

Un cacat naspa pluteste deasupra lunii mai si probabil si din iunie incolo.Mda,stiu ca o sa ajung la spitalul de nebuni inainte de vreme...Pana atunci Povestea cu Marul Scrisa de mine mai de mult pe blog vad ca se aplica in luna mai.

Niciun comentariu: