Nu sunt in toiul fericirii omenesti.Nu cultiv,la ora actuala,extazul deplin posibil omenesc.Am zis tot ce se putea spune omeneste.
E tipic femeii sa nu inteleaga un astfel de comportament.O femeie intotdeauna o sa inteleaga: ''Nu'mi pasa si nu am chef de tine,de ce crezi ca nu te bag in seama?Si nici nu am chef sa aberez despre cat de mult te iubesc,am alta treba acum,sa vorbesc cu alta,nu cu tine.''Si nu intelegem asta pt ca asa vrem,ci pentru ca este tipic femeiesc.Cel putin,acum,imi fac griji serioase.
Ceea ce cultiv acum,este frica.Cultiv frica de frica mea.Spatiul in care ma aflu pare minuscul,iar timpul,infinit.Detest singuratatea.Sa fiu singura si sa am nevoie de o persoana in mod special,ducandu-i dorul,sa nu pot sa am ceea ce iubesc,este asemanator cu deluviul apocaliptic,unde strigatele crude ale sufletului si ale inimii sunt ignorate,sau,atenuate de o mare de nepasare,izolare si confuzie.
Consider ca m'am exprimat in sute de moduri pentru a te face sa iti dai seama cam cat de mult...
Faza e ca ma simt foarte singura.Si tu in perioada asta esti cam instrainat si nu prea ai chef.Ce ai vrea sa cred?
:((
Ps:detest cuvantul ''inca''.cuvantu asta determina ceva ce nu o sa mai faci pentru mult timp,generalizat.eu asa il percep,asa ca il detest.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu