Oameni vii cu suflet stins.Credeam ca trebuie doar sa cer..
Ca o cenusa...ca focul ce arde in interior...nu se stinge niciodata...un foc morbid..ce-ti arde carnea,pielea..iar la suprafatza...nu esti nimic mai mult decat cenusa..na-i chip..sufletul iti moare..inima iti arde..se carbonizeaza...
O ploaie incepe.Un trasnet ce-ti trezeste simturile auzului.Si ploua...cerul se despica,se rupe in doua,in trei..zgomote...o batalie..o ploaie a inceput....o ploaie inceputa..nu te va stinge..nimic nu te va stinge...ca si cum ai trai in focurile iadului..vei ramane aceeasi creatura..fara chip..fara inima..de cenusa...arzand toata...arzand totul in cale.
Ma lasi pe ganduri..ganduri..gandurile unui defunct..da-mi o alta viatza..sunt prinsa intre iad si rai...totul doare...totul e intunecat..ma tai in orice totul e de metal..rece..taios..
Ploaia sa oprit...soarele rasare...creatura..se transforma..se metamorfozeaza..nai fi crezut niciodata..ca in realitate...sunt eu...cantandu-mi cantecul tacut...ascunzandu-ma de mine..pierzandu-ma de tine..ai fi crezut vreodata..un paradis cu suflet stins?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu