Poate ca zilele in care o sa ma trezesc plangand,simtind cum mi se rupe inima din nou,vor deveni ceva obisnuit.Poate ca nu trebuie sa mai sper,pentru ca e lucrul care te inseala cel mai tare si poate ca nu trebuie sa mai cred absolut orice,ascunzandu'ma dupa cea mai falsa calmitate.
Ma gandeam serios ca dimineata zilei de Vineri va incepe altfel.Si ca toata ziua nu va fi una ca toate celelalte.Dar nu a fost asa.Nici macar nu a existat o dimineata,pentru ca nu a existat o ora de culcare,pentru ca nu a existat noapte.Nu a existat nimic,inafara de lacrimi,o durere adanca si aceleasi chestii mici si albe care iti fac rau.
Pentru ca in dimineata de Vineri,am vazut soarele si mi sa risipit orice urma de speranta si optimism.Am vazut ca e frumos afara,iar eu ma simteam incomod,cu tot ce e in jurul meu.Ma simteam incomod in mine.Si atunci..am inceput sa nu mai am incredere.
Am realizat ca promisiuni se fac o mie,fara ca de fapt sa tina cineva cont de ele dupaia.Cine tine cont inafara de mine?Nimeni.Am realizat,ca ma indrept spre acelas scandal pe care am vrut sa il evit.
Am fost hotarata sa imi privesc declinul.Dintotdeauna,il constientizez mai bine ca oricine altcineva,cu extrem de mult timp inainte..numai ca eu continui sa ma mint singura,pentru ca nu vreau sa cred ca asa ceva s-ar putea intampla,si ma agat si de cea mai mica speranta.
Tot in dimineata asta,mam hotarat ce voi face si chiar stateam,ascultand cea mai sumbra melodie,stateam si ma gandeam,daca trebuie sa fac asta,sau nu.Curaj nu voi avea niciodata..Apoi mam gandit la altceva.
Azi,Vineri,am vrut sa iti fac rau,si sa imi fac rau.Nu am putut.Nu voi putea niciodata cel putin tie.Caci pana la sfarsitu zilei de azi,cea caruia iam facut deosebit de rau,am fost eu.Dar probabil ca nu o sa te intereseze niciodata ce rau miam facut eu azi.D'abia miam revenit.
Cand imi faceam dus dimineata,ma hotarasem sa te cred.Dar cum sa fac asta cand tu faci exact pe dosul a ce spui?Cum sa fac asta cand tu nu ma intelegi?Nu cer mult.Dar ce cer eu e impotriva modului tau de a fi.Tu esti prea calm,nu te agiti sa ajungi undeva,si lasi totu sa fie asa cum o fi.
Azi miam zis..ERA perfect.Pentru ca numai cu 8 ore mai devreme am simtit cum se crapa asa numitul 'pahar' unde pusesem toate relele.Nu sa spart de tot.Dar nici mult nu mai are...exact asa cum..daca ai o papusa cu ata,nu te mai poti juca daca atele se rup.Si oricat le-ai innadi,daca nodurile nu se desfac,ata putrezeste.Si chiar daca paharul nu e spart inca de tot..probabil ca se va sparge in noaptea asta.Dar imi asum riscul.
Pt ca acum cand scriu randul asta este 10 fix ceea ce inseamna ca te iubesc si o voi face mereu.Ca doar am PROMIS.
Pentru ca..e haios intrun fel..ca..imi amintesc de saptamana trecuta.Eram asa de entuziasmata,muream de fericire si..dabia asteptam..abia Duminica aveam sa imi dau seama ca nimic din ce speram sa se intample nu se va intampla,nimic din ce noi planuisem,nimic din ce ne dorisem.Pentru ca acum imi doream doar eu.Si..Duminica aveam sa aflu,ca eu chiar voi fi ultima..si poate ca nici ultima.
Si cel mai important...
Pentru ca azi,eu,Cezara,nu mai pot sa pun deoparte nimic,asa cum faceam inainte,trecand peste,asa cum faceam inainte,iertand asa cum faceam inainte.Azi,am avut o limita,de care ai trecut.
Pentru ca azi...Mai dezamagit din nou.
Pentru ca maine s'ar fi facut un an.
Dar fiindca ai zis ca 'Ai face bine sa crezi ca te iubesc'...Atunci..Nu lasa sa fie prea tarziu.
Sper sa aflu ca sunt doar eu exagerata.Dar nu cred
.TBX.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu