Pierzandu-ma printre sunete mladioase de chitara veche,ma afund din ce in ce mai mult cautand raspunsurile cerute de tot ceea ce sunt eu.As fi putut alege un alt drum,lesne de parcurs,as fi putut sa nu ma complic atat..M-am tinut de idealurile mele cat am putut eu de tare.Am incercat sa le ating,iar acum,dintr-un moiv sau altul,nu mai pot.Nu mi se mai da voie.Fericirea altuia traieste prin nefericirea mea intr-un prezent ratacit si diform.Nu pot sa indrept prezentul,desi nu am renuntat niciodata sa incerc.Mereu am sperat..pana si in ultima pietricica infima din al nostru Zid Chinezesc..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu