duminică, 4 octombrie 2009

MILK


Nu rasarise inca soarele si era inca intuneric.De fapt era unul dintre acele minunate momente ale zile cand luna se intalneste cu soarele si ziua cu noaptea.Ei i se parea splendid.Dar nu avea cum sa se bucure acum de acestea.Dormea ghemuita in paturica ei albastra,pe langa care se iveau suvite blonde ondulate.Telefonul ei de pe podea incepu dintr'o data sa vibreze pe o melodie rock,veche,antrenanta.Ea isi scoase capul blond de sub paturica si cu ochii inchisi pipai podeaua pana gasi telefonul.Apasa snooze de vreo 3 ori pana cand se hotara sa se dea jos din pat.

Era 6 dimineata.

Ciufulita,se indrepta spre bucatarie sa isi faca o cafea tare,apoi se intoarse inapoi in camera sa se schimbe de boxerii si hanoracul verde vechi in care dormise.Intrase in alerta.Alerga sa dea mancare pisicii,sa bea cafeaua si sa se machieze in acelas timp.Sa'si puna pantalonii negrii si camasa rosie.

Zornai cheile si pleca.Aerul rece o izbi in fata iar ochii i se facura mari.Se trezi instant din moleseala.
Claxoanele masinilor despicau turme de oameni si alungau orice liniste.Printre huruiala din intersectii isi croi calea si aprinse o tigara din mers.Trase cu putere.

"Nu vreau sa mai lupt."

Rutina de la scoala o intampina.Mereu cate o tigara in fiecare pauza,pentru ca nu se putea abtine desi incercase de nenumarate ori,chiar isi propusese 4 tigari pe zi ca sa'i ajunga pachetul toata saptamana scolara,fara vreun succes insa;muzica in pauza,rasete sanatoase in ore si mai tot timpu de altfel si cafea.

Isi inchipuia deja ca este o papusa pe sfori.Papusa,intotdeauna are miscari sacadate,mecanice,bruste,parca venite din alt timp.Mintea ei intotdeauna adauga ceva sinistru in toata povestea asta.In timp ce papusa,de data asta in carne si oase,se misca sacadat mecanic si repetitiv,in pielea'i fina si alba incep sa i se impleteasca sarme,ace cu ata si cabluri,care intrau brutal in pielea ei si ii coseau gura sau ochii.O data ce gura ii era cusuta papusii,durerea era muta.

Tot la scoala intr'un haos de monotonie mai era si el,medicamentul anti-somn al ei pe care il putea lua oricand.Aparea mereu inaintea ei la ore si mereu era in spate sa fumeze.O facea sa se intrebe mereu cum e mereu imbracat subtire pana si iarna,dar nici nu o deranja asta intr'un fel anume,arata bine.Asa ca la prima ora intra in clasa si isi tranti capul pe banca.Cand vru sa isi inchida ochii,apraru ''medicamentul impotriva somnului'' iar ochii ei se marira considerabil inspirand extrem de multa atentie,pana cand el ii zambi si ea'si schimbase privirea cu una ce se presupunea a fi ''normala''.

De multe ori se simtea incapabila.I se punea incontinuu aceeasi intrebare si era repetata pana la refuz cand ea ceda si dadea raspunsul,la care toti pareau suprinsi si scoatea suntete ciudate confuze si uimite.Ce era atat de edificial?Un bombardament distruge totul oricum.Totul era o prostie oricum.Ea nu crezuse nici o clipa ca uneori,va duce dorul momentelor cu adevarat dragute si i se parea un chin sa nu se gandeasca la sezonul care i'a placut enorm.Era dubios.Ea ii daduse un titlu si mai dubios: "Vara perfecta la care nu ma voi mai gandi niciodata".Bacovia sigur ar gasi in fraza asta niste prapastii in sufletul dus al omului vanat si rece,dovada unei fericiri trecute verosimile,dovada a uitarii prezente.

Pe acest medicament,nu'l crezuse niciodata.Nici atunci cand s'au uitat la rasarit impreuna degerand de frig la munte.Ea isi pierdu'se increderea in oameni de ceva vreme asa ca ii ignora toate eforturile.Oricum,nici nu era cea mai afectuoasa persoana de sex feminin.Mereu avea ceva in ea de o nesimtire execrabila si chiar facea unele lucri extrem de dureroase pentru altii.Ei chiar nu'i pasa.Asa ca fazele naspa de la ea pentru medicament curgeau non stop.Si nu ca ar fi fost acesta pateticul adevar.Adevaru este ca daca faci rau la altii,apoi ti se face rau tie.Si ea,in ciuda atentiei ei la orice lucru in parte,i s'a intamplat.Si mai era si EL.

EL,era ca o bariera pentru ea.Cu EL nu putea face chestii nesimtite pentru ca EL facea inzecit mai rau.Din cauza acestui EL se simtea calda pe jumatate.Isi simtea jumatate de inima si jumatate de sentiment.Voia si chiar era in stare sa revolutioneze fizica sa poata construi ceva,pentru a-i citi gandurile.Iar acest EL o detesta.In sfarsit o detesta din nou.Era a 3 a oara si de data asta reusise sa'i fure multe.Reusise sa o faca jumatate om jumatate piatra.Detesta sa traiasca intr'un deja-vu,inutil si sa'i stie LUI toate miscarile si spusele.

"Haideti copii fiti atenti!Persoanele care se simt *in x fel* cu familia in timp ce cresc,intr'o relatie vor cere enorm de multe dovezi ale iubirii,fara sa dea ceva in schimb.Si tot vor cere,dar la un moment dat,extrem de greu din pacate,cealalta persoana va obosi dar nu va spune,iar atunci persoana "deficienta"..."

Se trezi brusc si isi misca zdravan capul ridicandu'l in sus.Ce auzise era complet adevarat!Mai lua o gura din termosul cu cafea cu lapte si se intreba cand e pauza ca sa fumeze mai repede si sa aprofundeze problema.

Cu tot acest cliseu ei ii era dor de anumite detalii,de chestiile minore stupide si frumoase,si de unele cuvinte care in nici un caz nu erau cuvintele "te iubesc" nu mai credea in asa ceva si le detesta profund.In ultimul timp isi izola memoriile.Simtea constant un dor de acele lucruri marunte si numai de acele lucruri marunte dar nu isi dadea voie sa se gandeasca la asta sau sa isi aminteasca imprejurarile deja defuncte.Ea credea cu putere ca fetele in general isi merita soarta.Coboara la stacheta de fiecare data si lasa garda jos.Ce moment mai bun sa iti arati masculinitatea decat momentu in care poti sa ranesti o femeie?Nici un altul.Iar oamenii,oamenii nu se schimba,ci isi induc ideea de schimbare,apoi o traiesc cu increderea ca ei chiar s;au schimbat.Dar nu,totul ramane la fel.Sunt doar alte parti nevazute ale persoanei respective.

Anjunse acasa pe la 2 si incepu sa'si cioparteasca parul.Simtea ca trebuie sa faca ceva.Deschise geamul si puse inevitabil,niste oracaieli.Puse mana pe foarca ce sclipi in lumina si o infipse in par.Uitandu'se in oglinda cum cadea parul blond carliontat la picioarele ei,realiza ca trebuie sa scape cu totul dar nu va putea niciodata.Trecutul te face ceea ce esti azi.Ea stia deja,cu cat fuge mai mult de partile din trecutul ei,cu atat mai mult se vor intoarce la un moment dat.Si mai stia o persoana care fugea la fel ca ea.Fugea detestand'o.Ca un mod urat de a'ti lua larevedere de la balet,dans al frumosului,ii curmi viata rupandu'ti piciorul.Si ai o viata proprie mai departe da tot nu mai poti dansa.Trecutul te prinde din urma.Si se laga de tine cu chingi in carne iar de fiecare data cand se mai slabeste cate un carling sau o chinga din carnea ta de doare cumplit,pana cand sa'ti dea din nou drumu,doar ca sa se rentoarca inca odata,si sa'ti dea peste nas,sa'ti arate ca inca se mai poate intampla ceva din cazua careia sati mai amintesti de el,Trecutul.

Tot ce facuse ea in ultimele 2 saptamani a fost sa faca rau tuturor persoanelor pe care le intalneste.Un rau nesimtit si crud.Tuturor numai medicamentului si prietenelor ei nu le'a facut.Devenise o insensibila si fuma un pic mai multe tigari ca de obicei dupa cum ii relatase un prieten vechi.

Era seara.Ea statea la geam pe intuneric numarand luminitele colorate ale blocului vecin,apoi se intinse in pat.Punand capul pe perna,ii aparu in minte o intrabare,o fraza rostita cu ceva timp in urma.Pufni amar.Nu mai voia sa se tina de nici o promisiune oricat de libera ar fi sa nu se mai tina.Nu'i pasa pur si simplu.Nu'i pasa mai mult decat nepasarea in sine.Fu intrerupta de telefon.Suna de 5 minute.
"Ah...cu ochisorii lui draguti caprui si mari"apoi raspunse fericita,uitand de absolut tot.

Era mult mai usor,dar cu siguranta mai plictisitor.

Un comentariu:

Anonymous spunea...

penibil

Anonymous is Legion.
Anonymous does not forgive.
Anonymous does not forget.

Expect us.

...

...

...

bitch